Pe scurt: bonul de consum este documentul prin care scoți din gestiune marfă sau materii prime care nu au fost vândute: produse stricate sau expirate, masa personalului, ingrediente transformate în semipreparate, produse de protocol sau folosite pentru curățenie. Fără el, toate aceste ieșiri rămân „în stoc” pe hârtie, iar la inventar apar ca lipsuri pe care nu le mai poate explica nimeni. În restaurant, bonul de consum e diferența dintre „ne lipsesc 3 kg de mozzarella” și „am aruncat 3 kg de mozzarella expirată marți, iată documentul”.
Dacă vrei produsul: bonurile de consum din gestiunea în cloud Startup Delivery se fac în câteva clickuri, pe gestiunea aleasă (bucătărie, bar, depozit), scad stocul imediat și se printează când ai nevoie de ele. Iar ingredientele consumate prin vânzare se scad singure din rețete. Cere un demo.
Ce este bonul de consum
Bonul de consum este un document intern de gestiune, prevăzut în nomenclatorul documentelor financiar-contabile (OMFP nr. 2634/2015). Prin el se eliberează din gestiune bunuri care se consumă în firmă, nu se vând. Este oglinda NIR-ului: NIR-ul bagă marfa în gestiune, bonul de consum o scoate pe alt drum decât vânzarea.
Într-un restaurant, stocul se mișcă pe patru căi:
| Mișcare | Documentul | Exemplu |
|---|---|---|
| Intrare de la furnizor | NIR | Primești 20 kg de piept de pui pe factură |
| Ieșire prin vânzare | Bon fiscal / factură, cu descărcare pe rețetă | Vinzi 40 de porții de pui la grătar |
| Ieșire fără vânzare | Bon de consum | Arunci 2 kg de pui cu termenul depășit |
| Întoarcere la furnizor | Retur la furnizor (document propriu) | Trimiți înapoi un bax de lapte deteriorat la livrare |
Atenție la ultima linie: marfa dată înapoi furnizorului nu e consum. Are documentul ei, pentru că trebuie să se regăsească și în relația cu furnizorul (retur, factură de stornare).
Când faci bon de consum în restaurant
- Produse stricate, expirate sau deteriorate: legume alterate, lactate expirate, o sticlă spartă la bar.
- Masa personalului: ingredientele din care gătești pentru echipă ies din stoc, chiar dacă nu trec prin casă.
- Transformarea în semipreparate: făina, apa și drojdia din care faci aluatul; roșiile și condimentele din care faci sosul. Le scoți ca materii prime și le recepționezi ca semipreparat.
- Protocol și degustări: preparatele oferite din partea casei, degustările pentru furnizori sau clienți.
- Consumabile: detergenți, șervețele, ambalaje, dacă le ții în gestiune.
- Greșeli de bucătărie: preparatul refăcut pentru că s-a ars sau s-a greșit comanda.
Tratamentul fiscal diferă de la caz la caz: de exemplu, produsele distruse din cauze neimputabile, consumul personalului sau protocolul nu se tratează la fel la TVA și la impozit. Tu documentezi corect ieșirea; încadrarea fiscală o face contabilul. De aceea e important ca pe bon să scrie clar motivul.
Ce conține un bon de consum
- numărul și data documentului;
- gestiunea din care iese marfa (bucătărie, bar, depozit);
- motivul consumului (pierdere, masa personalului, transformare, protocol etc.);
- pentru fiecare produs: denumirea, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar și valoarea;
- cine a predat și cine a primit sau a aprobat (gestionarul, șeful de bucătărie, managerul).
Model simplu, completat:
| Produs | U.M. | Cantitate | Preț unitar | Valoare | Motiv |
|---|---|---|---|---|---|
| Mozzarella | kg | 1,50 | 32,00 lei | 48,00 lei | Expirată |
| Salată iceberg | buc | 4 | 5,50 lei | 22,00 lei | Alterată |
| Piept de pui | kg | 1,20 | 26,00 lei | 31,20 lei | Masa personalului |
| Total | 101,20 lei | ||||
Valori ilustrative. Pentru prețul unitar se folosește costul de achiziție din evidență; în multe sisteme e un preț mediu din ultimele recepții.
Bon de consum pentru ingredientele din preparatele vândute?
Aici e o confuzie frecventă. Când vinzi o pizza, din stoc trebuie să iasă făina, sosul, mozzarella și restul ingredientelor. Pe hârtie, multe localuri fac la sfârșitul zilei un bon de consum cu toate ingredientele folosite pentru preparatele vândute, calculat din rețetar. E corect, dar e muncă grea și se face des „din ochi”.
Într-un sistem cu rețete, pasul ăsta dispare: fiecare preparat vândut scade automat ingredientele din rețeta lui, în gestiunea de materii prime. Rămâne ca document de verificare un raport al consumurilor de materii prime pe perioadă, pe care îl poți tipări pentru contabil. Bonul de consum manual îl folosești doar pentru ce nu trece prin vânzare — exact situațiile de mai sus.
Bon de consum, NIR, inventar: cum se leagă
Gândește-te la stoc ca la un cont bancar:
- NIR-ul e depunerea: marfa intră, cu cantitate și preț. Detalii în ghidul nostru despre NIR.
- Vânzarea și bonul de consum sunt retragerile: una pe bani, cealaltă fără bani, dar justificată.
- Inventarul e extrasul de cont: verifici dacă soldul din evidență e cel real.
Orice ieșire fără document devine, la inventar, o lipsă neexplicată. De aceea bonul de consum e cea mai ieftină unealtă împotriva pierderilor: nu oprește alterarea unei salate, dar îți arată cât te costă alterarea, pe produs și pe lună. Dacă vezi că arunci lunar 400 de lei de salată, comanzi mai des și mai puțin. Fără document, acei 400 de lei se ascund într-un food cost real mai mare decât cel din rețete și nu știi de unde vin.
O rutină simplă, care chiar se ține
Bonul de consum funcționează doar dacă se face zilnic, nu „când avem timp”. Rutina care merge în majoritatea bucătăriilor:
- O cutie sau un raft „de scos” în camera frigorifică: tot ce se aruncă ajunge întâi acolo, nu direct la gunoi.
- La închidere, șeful de tură cântărește ce e în cutie și trece pe bon de consum, cu motivul, în gestiunea corectă.
- Masa personalului se trece o dată pe zi, după rețeta zilei, nu ingredient cu ingredient pe parcurs.
- Semipreparatele (aluat, sosuri, baze) se trec la momentul producției: ies materiile prime, intră semipreparatul.
- Săptămânal, managerul se uită la total pe motive: dacă „expirat” crește de la o săptămână la alta, problema e la comenzi, nu în bucătărie.
Zece minute pe zi te scutesc de discuțiile de la sfârșitul lunii, când lipsurile nu mai au nume.
Greșeli frecvente
- Bonul se face „la inventar”, pentru toată luna. Atunci nu mai e document de consum, e o ajustare de stoc deghizată. Fă-l în ziua în care s-a întâmplat.
- Lipsește motivul. „Consum” nu spune nimic; „expirat”, „masa personalului”, „protocol” spun contabilului cum să trateze ieșirea.
- Retururile la furnizor trecute ca pierdere. Pierzi banii pe care furnizorul ți-i datorează.
- Gestiunea greșită. Sticla spartă la bar se scoate din gestiunea barului, nu din depozit; altfel ambele gestiuni ies greșit la inventar.
- Nimeni nu aprobă. Un bon de consum pe care îl poate face oricine, oricând, fără semnătură, devine o cale de a acoperi lipsuri.
Cum arată bonul de consum într-un sistem de gestiune
În gestiunea în cloud Startup Delivery, bonurile de consum sunt documentul dedicat pentru tot ce iese fără vânzare: consum intern, pierderi, transformare în produs finit. Alegi gestiunea, adaugi produsele și cantitățile, salvezi — stocul scade pe loc și documentul rămâne în istoric, gata de tipărit. Returul la furnizor are documentul lui separat, iar ingredientele preparatelor vândute se scad automat pe rețete, din vânzările făcute în softul de restaurant sau de pe telefoanele ospătarilor. La sfârșit de lună, raportul de consumuri de materii prime și stocul la zi îți dau tot ce îi trebuie contabilului.
Întrebări frecvente
Ce este un bon de consum?
Un document intern prin care scoți din gestiune bunuri care nu se vând: pierderi, produse expirate, masa personalului, transformări în semipreparate, protocol sau consumabile.
Care e diferența dintre bon de consum și NIR?
NIR-ul înregistrează intrarea mărfii de la furnizor în gestiune. Bonul de consum înregistrează ieșirea unor bunuri din gestiune, altfel decât prin vânzare.
Trebuie să fac bon de consum pentru fiecare preparat vândut?
Nu dacă folosești un sistem cu rețete: ingredientele se scad automat la vânzare. Pe hârtie, localurile fac de obicei un bon de consum zilnic, calculat din rețetar.
Cine semnează bonul de consum?
Gestionarul care predă marfa și persoana care o primește sau aprobă consumul (șeful de bucătărie, managerul). Regulile interne exacte le stabilești cu contabilul.
